Cum e posibil ca, la mai mult de o săptămână de proteste în întreaga țară, tu ca președinte să nu vii cu o scuză, cu o reformă – ceva? Ce aștepți de la oamenii din stradă? Să uite, să renunțe? Ce-o să faci, o să stai deoparte la nesfârșit? Cine te crezi? Autismul președintelui nu face decât să mărească nemulțumirea maselor, și chiar și pe a acelora care – din motive diverse – încă mai erau de partea lui.

Din moși strămoși, democrația a fost inventată pentru ca poporul să aibă un cuvânt de spus în legătură cu viața lui în societate. S-a năruit visul cu conducătorii divini, deci trebuie să ni-i alegem singuri. Ne facem și constituție, respectăm legi – și toată lumea ar trebui să fie fericită. Din păcate, ierarhia este un principiu obiectiv. Fiecare om, în economia universului, ocupă exact locul pe care îl merită, în conformitate cu gândurile, alegerile, acțiunile, visele și obiectivele lui. Dacă ajunge în frunte cineva care doar se preface că merită, mai devreme sau mai târziu se va vedea.

Democrația se dovedește a fi un principiu susceptibil de a da erori. De ce? Pentru că nu ia în considerare toate datele problemei, nu are cum. Aleșii sunt preferații majorității, și corespund criteriilor acesteia. Însă majoritatea pare a fi ușor de convins. Societatea este construită de așa natură încât majoritatea să fie sub dominarea unor nevoi vitale, destul de greu de obținut. Dacă cineva promite majorității că îi asigură aceste nevoi, se transformă imediat în candidatul ideal. Majoritatea nu te alege pentru că te-ai ținut de cuvânt. Pentru început, ajunge și să ai charismă. O mică acțiune care pare să probeze că ți-ai început lucrarea și ești în siguranță la baia de mulțime. Dar treaba asta nu ține la nesfârșit. Pentru că oamenii au rate, impozite, copii la școală și familii de hrănit. Îndură o vreme pentru că te iubesc, dar când le ajunge cuțitul la os încep să te privească mai atent. Observă că tu, deși le spui povești despre cât de necesară este austeritatea, parcă nu suferi cot la cot cu ei. Ba chiar o duci mai bine decât la început, când le promiteai marea cu sarea. N-or fi ei prea deștepți, dar ceva bun simț le-a mai rămas.

Dacă ajunge la putere un om care nu e înzestrat cu calitățile potrivite în mod real, mai devreme sau mai târziu i se urcă la cap. Pentru ca un conducător să fie bun, trebuie în primul rând să prețuiască interesele celorlalți ca și cum ar fi ale sale. Să simtă organic responsabilitatea destinelor celor care l-au ales. Să acționeze în interesul lor, ca un instrument ce este. Să își asume că este de datoria lui ca ei să trăiască bine. Iar dacă nu a reușit, poporul care l-a ales poate, la fel de bine, să-l și alunge – pentru că trăiește în democrație.

Tăcerea președintelui față de manifestațiile care continuă de mai bine de o săptămână în toată țara a început să vorbească… despre el. Ce spune ea?

- Că nu are respect față de sistemul care l-a adus în fruntea națiunii, democrația. În democrație, interesele individului sunt ascultate, indiferent cât de ciudate ar fi, pentru că fiecare are dreptul la opinie. Chiar dacă cei care au ieșit în stradă nu reprezintă majoritatea, tot ar trebui să li se dea un răspuns. Pentru că trăim în democrație, pentru că protestează de peste 7 zile, și pentru că rațiunea de a fi a președintelui este să ofere soluții, nu să creeze probleme.

- Că îi e frică. Dacă n-ar fi așa, și-ar chema susținătorii pentru o baie de mulțime. Dacă cei care îl iubesc există, de ce n-au ieșit în stradă să le dea peste nas protestatarilor? De ce stau în case și tac mâlc ca și el? Nu cumva tăcerea lor este dovada unei complaceri în starea actuală, a unei incapacități de a vedea o schimbare? Evident, idealul lor nu e atât de puternic încât să-l strige în frigul iernii zile în șir. Când o mână de oameni au un crez, sunt capabili să spulbere o mare de indiferență. Și, fie vorba între noi, nu sunt chiar o mână. Sunt mult mai mulți care au aceeași părere.

- Că i s-a urcat puterea la cap. S-a lipit de scaun și i se pare imposibil să se mai dezlipească de pe el. Crede că este mai presus de lege, mai presus de orânduire, mai presus de ciumpalaci. Nu e singurul. Au fost nenumărați în istorie, și niciunul nu a sfârșit-o bine.

În societate, principiul ierarhiei obiective nu se poate aplica în totalitate. Pentru că noi, cei care trăim aici, suntem în continuă transformare. Pentru noi contează încă ce ne-au învățat la grădiniță, ambalajele strălucitoare și ce face capra vecinului. Valorile noastre se întemeiază pe principii exterioare. Suntem expuși greșelii. Putem alege prost. E foarte posibil ca următorii conducători pe care ni-i vom alege să cadă în aceeași greșeală. Ei vor începe lucrarea de îndreptare de pe același fundament, folosindu-se de aceleași principii. Aproape că văd cu ochii minții următoarea revoluție.

Gandhi spunea că, dacă vrem să schimbăm lumea, ar trebui să începem cu noi înșine. Fiecare. De la vlădică la opincă, ar trebui să încercăm să devenim mai buni. Dar asta nu merge simplu, ca o declarație de presă. Avem nevoie de noi principii sănătoase, de reorganizarea valorilor, de metode clare și precise care să ne învețe să trăim corect. De la ce mâncăm până la ce gândim și vorbim, totul contează. Avem nevoie de spiritualitate în viața noastră. De Dumnezeu. De respect, de înțelepciune, de bun simț. De iubire. Putem face toate acestea? Dacă da, vom reuși. Dacă nu, ne întâlnim peste 22 de ani în Piața Universității.