Numele popoarelor aflate din diferite surse sunt referiri ale acestora la tinuturile pe care le-au numit dupa cei ce stapaneau la vremea respectiva regiunile in cauza, neavand intotdeauna legatura cu populatia majoritara. Toate limbile, in speta cele europene au avut o evolutie rapida datorita amestecului succesiv de populatii. Astfel ca, dupa cum se observa chiar in cazul limbilor germanice si mai ales a englezei, limbile/dialectele tracice puteau sa fie destul de diferite, in urma contactelor cu detule migratii chiar inainte de ocupatia romanilor. Cat despre originea limbii romane, cred ca nimeni nu se poate exprima cu certudine cat este de latina sau dacica/getica. Iar multitudinea de tipuri fizionomice actuale in masa populatiei actuale ne scuteste de orice comentariu cu tente nationaliste, nostalgice cu privire la originile noastre. Nu suntem cei ce vrem sa credem, ci cei ce suntem.

Draga Andrei, dacă zici că sînt afirmații hazardate în articol, poate spui și care sînt ele, și de ce le consideri astfel. Dacă ai dreptate, mă vei ajuta să îmbunătățesc articolul. Așa cum procesezi acum, te situezi în categoria calomniatorilor de duzină ce abundă pe forumurile ziarelor.
Afirmațiile despre goți=geți îi aparțin lui Iordanes, care ne-a lăsat cea mai completă sursă de informații despre goți/geți... cel puțin până scoate Vaticanul de la „ciorap” și alte documente, precum „Istoria Goţilor” a lui Cassiodorus (operă de 12 volume, studiată de Iordanes). În plus, sînt mulți alți autori care au afirmat, în diferite lucrări, același lucru: goți=geți.
Te rog deci să-mi explici de ce este hazardată această afirmație a lui Iordanes și care sînt sursele și logica lingușitorilor istorici care, de dragul dogmelor occidentocentriste, afirmă ca „Iordanes s-a înșelat” sau „Iordanes a încercat să le dea credibilitate goților”. Părerea mea este exact inversă, și anume că Getica lui Iordanes se încadrează intr-o categorie de documente istorice indezirabile pentru artizanii unei imagini false a istoriei occidentului.
Poate că goții nu reprezintă în totalitate neamurile getice, dat fiind că geții i-au generat și pe germani, înainte de a fi numiți goți (cf. Iordanes). De unde a apărut atunci teza oficială a originii gotice a germanilor? Cum puteau fi goții, un „popor migrator” apărut în secolele III-IV de nu se stie unde, strămoșii germanilor, care sînt atestați documentar cu peste 600 de ani mai devreme? Gottfried Wilhelm von Leibniz afirmă și el, ca și Iordanes, că strămoșii germanilor sînt dacii și geții. Unificarea tezei documentare (geții sînt strămoșii germanilor) cu cea oficiala (goții sînt strămoșii germanilor) duce tot la concluzia că geți=goți.
Că tot a venit vorba de germani, aș mai adăuga, ca bonus pentru istoricii „dornici de adevăr”, și faptul că „germanus” înseamnă „frate bun” în limba latină. Oare cu cine erau frați germanii, dacă nu cu cei ce-i denumeau astfel, adică latinii? Cine erau strămoșii latinilor, dacă aceștia se considerau frați cu urmașii goților/geților?

 

Mi-ai dat apa la moara intr-o disputa in care fara sa am foarte multe argumente aparam originea daca a romanilor. Poate ca asa ceva se simte si fara multe argumente .Nu trebuie sa motivezi mereu ce simti.

Sa va dea Dumnezeu minte multa si lumina ca sa scoateti la iveala adevarul despre neamul nostru! Fiti binecuvantati!

Ma bucur ca se cerceteaza o noua perspectiva asupra originilor noastre, nu pentru ca as vrea cu orice chip sa fim noi, romanii, cei dintai... si cei mai vechi si cei mai adevarati si mai stramosi ai altora din Europa, dar parca adevarul e mai bun ca orice poleita inventie. Si asa s-ar explica ceva ce mie totdeauna mi s-a parut uluitor in legatura cu limba dacilor: cum sa dispara asa, repede si definitiv, o limba? Cu doar un viezure si o varza drept marturie a existentei sale? Parca ma jena sa ma gandesc ca ai nostri sramosi au aruncat in uitare pur si simplu limba lor, si au adoptat fara rezerve si regrete o alta. Limba e un element de identitate prea profund ca asa ceva sa se poata petrece la scara de masa mai ales. Mi-ar placea sa se continue si sa se publice asemenea cercetari, sa ne lamurim cum au stat lucrurile cu adevarat. Altfel nu e de mirare ca avem tot soiul de complexe si de crize de identitate, ca asa de usor, la nivel declarativ cel putin, renuntam la romanitatea noastra si imbracam orice haina, dupa principiul rasturnat "ubi bene, ibi patria".