|
Joi, 26 Februarie 2009 16:25 |
|
|
| | 
În şedinţa de lucru din ziua de miercuri, 25 februarie 2009, Sfântul Sinod a adoptat, în unanimitate, hotărârea nr. 638/2009 în legătură cu problema noilor paşapoarte electronice care includ date biometrice, pe care o reproducem şi noi mai jos.
1. Ia act de scrisoarea nr. 638 din 28 ianuarie 2009 a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel adresată Ministerului Administraţiei şi Internelor prin care se solicită o serie de precizări în legătură cu noile paşapoarte electronice care includ date biometrice. (vezi anexa 1).
De asemenea, ia act de lămuririle aduse prin adresa nr.3622071 din 5 februarie 2009 a Ministerului Administraţiei şi Internelor – Direcţia Generală de Paşapoarte (vezi anexa 2), din care rezultă două asigurări importante:
a. A avea un paşaport este un drept şi nu o obligaţie, paşaportul fiind un document eliberat la cerere pentru cei ce doresc să călătorească în afara spaţiului Uniunii Europene. Astfel, se deduce că cei care invocă obiecţii de conştiinţă sau motive religioase au libertatea să nu solicite acest nou tip de paşaport;
b. Fiecare cetăţean are dreptul de a cunoaşte în mod direct conţinutul datelor personale incluse în noul paşaport electronic care include date biometrice.
OBSERVAŢIE. Halucinante şi cinice remarci, mai ales că sînt venite din partea aşa-zişilor păstori ai turmei ortodoxe... Sinodul afirmă, nici mai mult, nici mai puţin, că nu se încalcă nici un drept prin paşapoartele biometrice şi că acestea nu ar fi obligatorii. Acest lucru este complet fals, deoarece de fapt statul impune paşapoartele de tip biometric, aşa cum va impune şi buletinele biometrice, din anul 2011. Acest lucru a fost deja precizat şi în studiul „Paşapoartele biometrice, între moderaţie şi pasiune“, scris de prof. univ. Radu Carp. Tocmai din faptul că paşapoartele biometrice sunt impuse populaţiei decurg o serie de încălcări ale drepturilor omului, printre care dreptul la obiecţia de conştiinţă, la libertate religioasă, la liberă circulaţie, la viaţă intimă etc. Expresia „libertatea de a nu solicita“ este de un cinism batjocoritor, ca să nu spunem strigător la cer. În ritmul acesta, în 2011, probabil, legat de buletine, ni se va spune că avem libertatea de a ieşi în afara societăţii, de a alege să facem închisoare, etc.
Prin precizarea de la paragraful 1 a) şi b), coroborat cu paragraful 2, Sinodul se face pur şi simplu purtătorul de cuvânt al instituţiilor europene, justificând toate acţiunile acestora şi sufocând, din faşă, orice fel de critică asupra măsurilor anti-democratice ale Bruxelles-ului.
2. Constată că însăşi opinia Comisiei Europene exprimată, la 16 martie 2005, prin Grupul European pentru etica în ştiinţă şi noile tehnologii este împotriva implantării în corpul uman a cip-ului electronic: „utilizarea pentru scopuri nemedicale a implanturilor de informare şi comunicare constituie o potenţială ameninţare la demnitatea umană şi societatea democratică“ (pct. 6.4), iar „implanturile destinate supravegherii ... ar putea fi folosite de către autorităţile statale, indivizi sau grupuri pentru a creşte puterea lor asupra altora“ (pct. 6.4.4).
OBSERVAŢIE. Citarea afirmaţiilor „Grupului de etică“ drept afirmaţii ale Comisiei Europene este o mistificare şi un alt fals cu totul necuviincios, deoarece nu există nici o legătură între cele două puncte de vedere, iar opinia „Grupului de etică“ nu este deloc opinia C.E.
3. Întrucât unele persoane au reticenţe faţă de paşapoartele biometrice, se va interveni pe lângă instituţiile Statului Român (Preşedinţie, Parlament, Guvern) cu solicitarea de a se adopta măsurile necesare pentru modificarea şi completarea legislaţiei în vigoare prin extinderea prevederilor referitoare la cazuri de urgenţă (paşaport temporar) şi la cazuri când, din motive de conştiinţă sau religioase, persoana nu doreşte paşaport electronic care include date biometrice.
OBSERVAŢIE. În acest fel, în realitate, Sinodul nu a cerut vreo alternativă reală la actele de identitate biometrice, ci a solicitat doar statului să includă, în lege, o extindere în cazurile speciale, de urgenţă, prin care se pot elibera paşapoarte provizorii, dar numai pentru 6 luni (iar după aceea?!). A avea „libertatea“ de a fi trecut la „cazuri de urgenţă“ nu înseamnă nicidecum drept la alternativă, ci o marginalizare făţişă a celor care nu doresc actele de identitate biometrice. Abia de acum încolo, „cetăţenii reticenţi“ vor fi „cazuri speciale, de urgenţă“, şi vor fi, oficial, marginalizaţi ai sistemului.
Prin urmare, nu s-a luat în considerare că ortodocşii şi mulţi alţi cetăţeni ai ţării au protestat împotriva acestor acte, sau că s-ar fi adus o mulţime de argumente serioase împotriva acestor documente, ci numai aşa, aproape nesemnificativ, că „unele persoane“, evident neînsemnate, manifestă nişte „reticenţe“, iar pentru aceste reţineri lipsite de importanţă pentru Sinodul BOR, respectivii fanatici cu mentalităţi medievale nu au dreptul să li se ofere o alternativă reală la actele de identitate biometrice; cel mult, vor fi toleraţi, ca nişte marginali ciudaţi, o perioada foarte limitată, cu acte de identitate provizorii.
4. În viitor, orice iniţiativă de interes general bisericesc, care provine dintr-o eparhie, trebuie, mai întâi, analizată şi dezbătută la nivelul centrului eparhial şi al sinodului mitropolitan, iar apoi să fie înaintată Sfântului Sinod, spre dezbatere şi hotărâre.
OBSERVAŢIE. Această decizie expresă luată pe cale administrativă încearcă să transforme Biserica, o comunitate vie alcătuită din toţi credincioşii uniţi întru Hristos, într-o biată instituţie în care totul se hotărăşte birocratic, funcţionăreşte şi chiar dictatorial, de către o mână de oameni, mai mult sau mai puţin înduhovniciţi. Practic, se vrea interzicerea oricărui fel de liberă exprimare în cadrul Bisericii. De altfel, la ce ne putem aştepta de la un Sinod care ia apărarea unor instituţii nedemocratice şi face jocul oficialilor europeni?
5. Văzând tulburarea provocată de opiniile confuze şi contradictorii cu privire la noile paşapoarte biometrice, Sfântul Sinod îndeamnă clerul, monahii şi credincioşii să rămână statornici în credinţa în Mântuitorul Iisus Hristos, Biruitorul iadului şi al morţii, să sporească în rugăciune şi fapte bune, vieţuind creştineşte în familie, mânăstire şi societate, fără a răspândi panică şi îngrijorare prin preocupare excesivă pentru lucruri trecătoare. Astfel, Dumnezeu ne va lumina, ne va apăra de tot răul şi ne va ajuta să săvârşim binele.
OBSERVAŢIE. În veşmântul unui îndemn sfătos şi creştinesc-dogmatic, această a cincea secţiune insinuează într-un mod cu totul lipsit de respect că modul în care a acţionat Părintele Iustin Pârvu, un monah îmbunătăţit cu viaţă sfântă şi iubire de oameni, ar fi caracterizat de, atenţie... preocupare excesivă pentru lucruri trecătoare!!! O vorbă înţeleaptă spune însă că Dumnezeu dă, dar nu bagă în desagă, aşa încât aşteptarea ca Dumnezeu să facă totul, în vreme ce noi stăm cuminţi şi aşteptăm să vină deciziile de sus, este doar aparent aducătoare de linişte. Această Hotărâre a Sinodului BOR ne pare mai degrabă ca un somnifer, ca să nu spunem un neuroleptic, într-o vreme în care este clar nevoie nu de somn şi adormire, ci de trezire şi acţiune responsabilă.
În acest timp, Părintele Iustin Pârvu afirma în 25 februarie, fără echivoc şi tranşant:
„Tăcerea noastră înseamnă sclavie şi îngroparea Ortodoxiei. Oamenii noştri de elită, prin tăcerea lor nu fac decât să construiască sicriul ortodoxiei pe care i-l pregăteşte stăpânirea acestei lumi. Cât pentru păstorii noştri duhovniceşti, atâta le spun: Oare sarea se va strica şi nu va mai săra?“